Parohia „Sfânta Ecaterina” din Botoșani a oferit transport, cazare, masă caldă și sprijin pentru aproximativ 140 de refugiați.
După cum ne-a mărturisit părintele Liviu Florariu, acest lucru a fost posibil cu sprijinul enoriașilor din parohie și a altor oameni de bine care și-au pus locuințele la dispoziția refugiaților, dar și a unor pensiuni și hoteluri, cum ar fi Pensiunea Olimp din Botoșani. Câțiva refugiați au fost cazați inclusiv în casa personală a părintelui Liviu. Au fost însoțiți și ajutați pentru a putea schimba bani (procedură destul de anevoioasă), a-și face asigurări auto, li s-au oferit toate informațiile necesare despre transport etc. Când a fost cazul, au primit asistență medicală de urgență.
Nevoile sunt multe, dar oamenii au sufletul mare și sar în ajutor. După cum povestește părintele Liviu Florariu, foarte mulți oameni s-au mobilizat să ajute, dar după părerea lui, voluntarii de la vamă fac un efort uriaș în toată această campanie de sprijinire a refugiaților:
Oamenii aceștia sunt obosiți și stresați, după atâtea ore petrecute pe drum. La început, temători, pentru că nu știau unde merg și ce îi așteaptă dincolo de graniță. Dar toți voluntarii care sunt la vamă și îndrumă refugiații au veste, pentru a putea fi recunoscuți mai ușor. Deși în general sunt tineri, după părerea mea, sunt toți niște eroi. Devotamentul lor, bucuria cu care ajută – sunt greu de descris în cuvinte. Chiar sunt niște eroi. Stau zi și noapte în vamă, în frig, ca să ajute. Știu, pentru că am stat de câteva ori pe lângă ei, mai ales noaptea, și am văzut cum lucrează. Dacă pot face o comparație, deși forțată, erau ca vulturii care se năpusteau asupra prăzii, bineînțeles, în sens pozitiv. Cum intra o mașină în vamă, se duceau și încercau să ajute: cu informații, o vorbă bună, apă, mâncare, cartele telefonice pentru a putea folosi gps-ul. Toate contează foarte mult. Sunt niște oameni extraordinari, mă bucur că i-am cunoscut.
Cei mai mulți pleacă mai departe, și ținem legătura cu unii dintre ei în continuare prin whatsapp, i-am rugat să ne anunțe când ajung la destinație, că sunt bine. Dar sunt și unii au ales să rămână în Botoșani. Avem membrii unei familii care, atunci când a văzut cum au fost primiți și tratați aici, au ales să nu mai plece. Au spus că le place România, doresc să rămână și să își caute de lucru. Bineînțeles că îi vom ajuta și în acest sens, mai relatează părintele Liviu.
Acțiunea umanitară de mare amploare continuă și ajutorul fiecăruia dintre noi contează:
Ne rugăm Bunului Dumnezeu să se termine cât mai repede acest război stupid și nimeni să nu mai aibă de suferit. Noi rămânem în continuare pe baricade, pentru că nevoia de ajutor și facerea de bine nu se termină niciodată. Suntem conștienți că multe persoane din țara noastră au nevoie de ajutor. Dar acum ne focusăm atenția în special pe acești frați care au nevoie de ajutorul nostru, în săptămânile acestea grele pentru ei și, apoi, mai mult ca sigur, ne vom ocupa și de persoanele din țara noastră care au nevoie de ajutor, așa cum ne-am ocupat și până acum.
Imediat după începerea conflictului militar în Ucraina, Biserica Ortodoxă Română a fost alături de refugiații veniți în România și în Republica Moldova oferindu-le hrană și ajutoare materiale, asistență spirituală și medicală, servicii de transport și spații de cazare. S-au mobilizat în acest sens eparhii din țară și de peste hotare, alături de ONG-urile Bisericii.
* Poți ajuta refugiații donând pentru cazare, masă ori asistență medicală pe fiideajutor.ro!
Îți mai recomandăm și: Preoții și comunitățile parohiale din Botoșani, în spijinul refugiaților din Ucraina
Autor: Alina-Nicoleta Atudori
